Istoria bio-geologică a regiunii pe care o numim astăzi Depresiunea Ciucului este lungă. Totuși, o scurtă recenzie ne poate ajuta pe mulți dintre noi să privim acest peisaj într-o lumină diferită.

Să începem povestea noastră în Evul Mediu. Oare cum arăta peisajul în acea perioadă? Cea mai simplă reconstituire se poate face din denumiri și descrieri de epocă ale locurilor din Depresiune. Putem astfel concluziona că pădurile de stejar au dominat această regiune timp de sute de ani. O multitudine de toponime conțin cuvântul ”cer” și ”ceroi”, forma populară a stejarului, care sugerează că în Depresiunea Ciucului se găseau păduri extinse de stejar. Pe lângă descrieri, resturi de lemn și grinzi de stejar găsite în timpul săpăturilor arheologice prezintă o dovadă concretă a prezenței stejarilor. Deoarece transportul buștenilor de mari dimensiuni, în absența unui râu navigabil, ar fi fost dificil la acea vreme, se poate presupune că arborii au fost tăiați din pădurile apropiate.

Descrierile de epocă se referă și la utilizarea pădurilor de stejar și gorun în creșterea animalelor. Toamna crescătorii duceau animalele (în special porcii) în pădure să mănânce ghindele coapte căzute pe jos. Ulterior această practică a fost abandonată din cauza dispariției pădurilor. Pe lângă dovezile indirecte și observații directe susțin prezența în trecut a stejarilor în Depresiunea Ciucului. Arbori vechi de sute de ani se regăsesc și azi pe multe pășuni, pajiști și în unele sate din zonă, ei fiind adevărați mesageri din trecut ai pădurilor extinse de altădată.

Oare unde au dispărut pădurile de stejar?

Din documentele vremii știm că orânduirile satului au asigurat o protecție pădurilor din zonă. Cu toate acestea până la sfârșitul secolului al XVIII-lea o mare parte din pădurile dintre așezări a dispărut. Chiar dacă cererea de material lemnos a moarei cu ciocan a contribuit la distrugerea lor, probabil cel mai mare rol l-a jucat extinderea terenurilor agricole. Pe lângă factorul uman și factori climatici au contribuit la dispariția pădurilor de stejar și gorun din depresiune. Începând din secolul al XVII-lea clima depresiunii s-a schimbat și perioada relativ caldă și umedă este urmată de una mai rece, fenomen care continuă și în zilele noastre. Astfel pădurile de stejar decimate de activitatea umană nu au putut să se regenereze, locul lor fiind preluat ori de suprafețe agricole în părțile inferioare ale bazinului, ori de pădurile de molid-fag-brad în zonele superioare.

Oare putem vorbi de o nouă șansă a pădurilor de stejar din Depresiunea Ciucului?

Pentru a răspunde afirmativ la întrebarea noastră atât factorii climatici cât și cei umani trebuie să fie adecvați.

Schimbările climatice nu vor evita nici Depresiunea Ciucului, iar cu mare probabilitate în secolele următoare clima bazinului va deveni mai uscată și mai caldă. Aceste schimbări vor fi mai favorabile pentru o asociere de păduri foioase de stejar și de carpen decât pentru pădurile de pin care momentan sunt vegetația dominantă a zonelor mai înalte ale Depresiunii.

Pe lângă schimbările climatice, secolul XXI a adus și schimbări sociale. Oamenii zilelor noastre văd natura nu doar ca pe o resursă care poate fi exploatată la nesfârșit, ci și ca pe un companion care trebuie apărat și fără de care soarta civilizației umane este în pericol.

Prin urmare am decis să oferim pădurilor de stejari o nouă șansă, într-o zonă în care prezența lor a fost cândva tipică. În primăvara anului 2020 am plantat câteva mii de puieți de stejar (Quercus robur) și gorun (Quercus petraea) pe mai multe pășuni degradate din Depresiunea Ciucului. Am început lucrările pe o pășune abandonată de 1.2 hectare de pe lângă localitatea Sândominic (HR), situată într-o vale protejată, unde am plantat 3.000 de puieți de stejar și 500 de puieți de gorun. Acțiunea a fost urmată de o plantare pe lângă comuna Racu (HR), pe un deal cu o vegetație deteriorată din cauza pășunatului excesiv, astfel 700 de puieți de stejar și 100 de goruni au ajuns într-o nouă ”patrie”. În primăvara și toamna anului 2021, am intrat din nou în acțiune, și terenul nostru forestier planificat a fost format din aproximativ 11.500 de puieți. În același timp, am montat și un panou de informare pe site, astfel încât vizitatorii să poată citi despre proiectul nostru și despre istoria zonei. Până în 2023, am plantat mai mult de 43.000 de puieți pe o suprafață de 5 hectare.

Literatura folosită:

• Botár István, A Csíki-medence középkori környezeti viszonyairól, Marisia 1 (2019), p. 91-118, ISSN 2668-7232
• IPCC, 2013: Climate Change 2013: The Physical Science Basis. Contribution of Working Group I to the Fifth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change [Stocker, T.F., D. Qin, G.-K. Plattner, M. Tignor, S.K. Allen, J. Boschung, A. Nauels, Y. Xia, V. Bex and P.M. Midgley (eds.)]. Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom and New York, NY, USA, 1535 pp.

Mulțumim companiilor One Tree Planted, Transylmagica, Accenture, Dora Optics, Oracler Advertising și Triplast pentru sprijinul financiar acordat.